Te rog sa nu te regasesti in ce scriu, sunt autosuficient si jur ca nu mi-as dori inca unul ca mine in aceasta era, intr-o alta viata cand vom fi pisici, poate! Iti scriu acum pe fuga pentru ca nu stiu exact cat timp mai am, cat timp mai am pentru mine vreau sa spun. E interesant ca nu avem timp pentru noi, nici pentru noi nici pentru ceilalti, atunci pentru ce sau pentru cine? Avem de demonstrat. Da, ciudat, dar da, toti avem ceva de dovedit, parintilor, profesorilor, noua, zeilor, iubitilor, sefilor. Pai sa iesim in strada sa demonstram zic!
888
Ascult obsesiv-compulsiv o melodie incercand sa ma regasesc in ciclicitatea cu care o ascult si eventual, sa imi sadesc o ordine interioara in ordinea cu care ascult aceeasi melodie necontenit ... ce cuvant fain, necontenit ... adica nu accept incontinenta, incontinenta cu care ma privesti, cu care imi vorbesti, pe care o ai inefabil in ganduri si in trairi. S-ar putea sa iti iubesc haosul cu o ordine si o complicitate subinteleasa, ma intelegi?
888
Papilelor mele gustative le e dor de tine, dor de tine da, cu greu le stapanesc sa nu se dezlantuie cu termenul lor de comparatie asupra altor muritori si sa le sopteasca : Tu nu esti la fel!, Tu nu esti asa cum era! Poate nu ai crezut niciodata ca sunt dificile papilele astea, dar da, sunt niste bestii mici cu o memorie de elefant, care iti amintesc constant ca nu ai adus acasa acelasi lucru!
888
Mi-a luat mult pana sa ma horatasc sa imi scriu, da sa IMI scriu, sunt cel mai dificil si critic citittor si m-am gandit ca in public m-as putea tolera mai bine si sunt sigur ca nu as vrea sa ma denigrez in nici un fel in fata vreunei mari adunari. Incoerent? Cine esti tu sa imi spui asta? Da sunt si ce daca, ma iubesc asa cum sunt, am o relatie ce dureaza de mai bine de douazeci de ani cu mine, si da, e stabila la fel de stabila precum Turnul din Pisa. (Evident inclinarea puternica spre mine, nu spre altceva).
De ce vorbesc cu tine altfel acum? Te iau de sus? Nici pomeneala! Sunt poate cel mai umil dintre pamanteni si am mandria necesara sa recunosc asta! As vrea sa ma intelegi, ti-am mai zis, nu sa te regasesti, ci doar sa ma intelegi, iar sensul acelei intelegeri sa fie sinonim cu toleranta, nu te agita cu empatie-simpatie, e prea departe, m-ai pierdut. Ia-ma ca pe globul de Craciun, e tipator ca un prunc in brate, nu? Dar fragil si parca face sens cand e pus in brad, nu? Gusta-ma cu reticenta cu care ai bea rachiu de stridii (nu cauta ca nu exista!), miroase-ma cu curiozitatea cu care mirosi o supa crema de broccoli si accepta-ma asa cum accepti o pisica cu trei picioare. Nu vreau nimic de la tine, probabil sunt primul OM din viata ta care CHIAR nu vrea NIMIC de la tine. Cum ar fi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu