Oare cuvantul "perfect" crede despre sine ca este atotputernic si atoatestiutor intr-atat incat sa aiba vaga iluzie ca ar putea accede cu usurinta spre perfectiune? Oare perfectul este perfect in toata perfectiunea-i? Te sfidez sa imi raspunzi, sa cauti inlauntrul tau un resort pe care sa il folosesti asa cum foloseai lacrimile cand erai mica sa primesti ce vrei.
Orice poveste buna (de parca as scrie la intamplare si tu citesti chestii intamplatoare din intamplare pentru ca mintea ta nestatornica nu stie sa discearna intre ce ii trebuie si ce vrea) trebuie sa aiba la baza o ecuatie, un bine versus rau egal love, un frumos versus urat egal povata sau morala, un drept versus un zmeu egal poveste...Eu ar trebui sa te invat pe tine ceva si invatandu-te pe tine sa ma invat pe mine (Docendo discimus), insa dintre noi doi - eu Povestitor si tu Cititor ar trebui sa iti spun de la inceput, daca nu ti-ai dat seama deja, ca eu sunt cel slab. Nu stiu daca stiai, dar in vreme de razboi, cei slabi cu darul talmacirii limbii erau lasati in urma, acasa, ca sa poata relata cu acuratete si dar de trubadur pataniile vajnice si demne de cantari afar'din'lumea'asta ale celor viteji, unsi cu toate cele care aveau sa modifice fata hada a lumii si deci, sa scrie cu sange istoria pe peretii unei pesteri memorabile.
888
Vezi tu, eu incerc sa te sensibilizez insa nu as vrea sa fie precum un masaj tantric facut unui crocodil, ci as vrea sa apelez la elasticul mintii tale si sa il intind pana dincolo de marginile pe care le poti tu percepe momentan, ale lumii materiale, dragul meu mercantil si nu o spun cu rautate, lasa-ti pielea, precum ruga-te-am deja deunazi pe mainile mele dibace pentru a te pune in legatura cu misticile seve care leaga lumea pe care o vezi de ...cealalta, cea in care credeai cand erai mic si cand ti-era frica de ce este sub pat, in dulap sau in coltul intunecat al camerei in care dormeai, de zgmotul pe car eil facea mobila, cand mama iti spunea ca totul este viu si deci copacul crestat de prea-tanar sa devina biblioteca in sufrageria ta inca mai ofteaza de dorul padurii lasate in urma.
totul e poveste, ti-am mai spus, tu esti o poveste...mi-o spui?
vineri, 10 mai 2013
marți, 26 martie 2013
Frunzulita de lamai!
Am sa iti spun multe povesti de-a lungul timpului, insa as vrea sa iti scoti din cap standardul, sau tiparul daca vrei, dupa care sa se desfasoare o poveste. Totul e poveste, accepta asta! Tu esti sfarsitul povestii parintilor tai asa cum spermatozoidul care inoata acum va iesi la o cafea cu un ovul si vor scrie o alta poveste cu un sfarsit foarte clar. Nu ma intreba nimic si nici nu te incrunta, nu e momentul acum. Aseaza-te comod si goleste-ti mintea.
A fost odata ca niciodata si daca n-ar fi fost tot ti-as povesti. Niciodata asta e un individ dubios, care nici el nu stie sigur ce vrea sau ce a vrut, insa e prezent la mai toate evenimentele. Nu te uita la mine ca si cum ai fi gustat o lamaie, ca stii despre ce vorbesc. A fost, deci de ce am mai discuta despre asta? Invatam ceva azi? Ce bine-ar fi! Crezi oare ca femeile vor inceta sa poarte conduri de sticla sau cape rosii? Tot cu lupii vor iesi la un suc, desi stiu ca o sa le manance, insa cu acelasi determinism genetic il vor suna pe vanator sa il alunge pe lupul ancestral. La fel cum vor cauta frumusetea in fiecare bestie pe care o vor intalni si mare le va fi mirarea cand acasa, in conacul monstrului, nu vor descoperi un trandafir care isi pierde petalele ci o planta mancatoare de carne credula.
A fost, deci inseamna ca ar trebui sa fi invatat ceva din treaba asta pana acum?! Crezi ca iedul credul va inceta sa vorbeasca cu lupul in amontele raului, justificandu-si dorinta genetica de a bea apa? Crezi ca zmeul ii va strange mana bucuros printului spunandu-i ca poate sa procreeze cu zana printi arieni pana la adanci batraneti? Crezi ca vrajitoarea, de fapt, implineste o proorocire predefinita care serveste scopul Albei-Ca-Zapada? Crezi ca femeile dorm in turn? Ai vazut Shrek?! Chiar crezi ca iezii vorbesc cu lupul?
Si totusi am sa iti spun cea mai faina poveste din viata ta...nu ai idee cati psihologi ar da sa ma prinda si sa ma puna cu ac in colectia lor de monstri/zani(da, exista si zani, nu fi sexist!)/zmei/printi. Te-ai asezat comod?
A fost odata ca niciodata si daca n-ar fi fost tot ti-as povesti. Niciodata asta e un individ dubios, care nici el nu stie sigur ce vrea sau ce a vrut, insa e prezent la mai toate evenimentele. Nu te uita la mine ca si cum ai fi gustat o lamaie, ca stii despre ce vorbesc. A fost, deci de ce am mai discuta despre asta? Invatam ceva azi? Ce bine-ar fi! Crezi oare ca femeile vor inceta sa poarte conduri de sticla sau cape rosii? Tot cu lupii vor iesi la un suc, desi stiu ca o sa le manance, insa cu acelasi determinism genetic il vor suna pe vanator sa il alunge pe lupul ancestral. La fel cum vor cauta frumusetea in fiecare bestie pe care o vor intalni si mare le va fi mirarea cand acasa, in conacul monstrului, nu vor descoperi un trandafir care isi pierde petalele ci o planta mancatoare de carne credula.
A fost, deci inseamna ca ar trebui sa fi invatat ceva din treaba asta pana acum?! Crezi ca iedul credul va inceta sa vorbeasca cu lupul in amontele raului, justificandu-si dorinta genetica de a bea apa? Crezi ca zmeul ii va strange mana bucuros printului spunandu-i ca poate sa procreeze cu zana printi arieni pana la adanci batraneti? Crezi ca vrajitoarea, de fapt, implineste o proorocire predefinita care serveste scopul Albei-Ca-Zapada? Crezi ca femeile dorm in turn? Ai vazut Shrek?! Chiar crezi ca iezii vorbesc cu lupul?
Si totusi am sa iti spun cea mai faina poveste din viata ta...nu ai idee cati psihologi ar da sa ma prinda si sa ma puna cu ac in colectia lor de monstri/zani(da, exista si zani, nu fi sexist!)/zmei/printi. Te-ai asezat comod?
Rugaminte
Te rog sa nu te regasesti in ce scriu, sunt autosuficient si jur ca nu mi-as dori inca unul ca mine in aceasta era, intr-o alta viata cand vom fi pisici, poate! Iti scriu acum pe fuga pentru ca nu stiu exact cat timp mai am, cat timp mai am pentru mine vreau sa spun. E interesant ca nu avem timp pentru noi, nici pentru noi nici pentru ceilalti, atunci pentru ce sau pentru cine? Avem de demonstrat. Da, ciudat, dar da, toti avem ceva de dovedit, parintilor, profesorilor, noua, zeilor, iubitilor, sefilor. Pai sa iesim in strada sa demonstram zic!
888
Ascult obsesiv-compulsiv o melodie incercand sa ma regasesc in ciclicitatea cu care o ascult si eventual, sa imi sadesc o ordine interioara in ordinea cu care ascult aceeasi melodie necontenit ... ce cuvant fain, necontenit ... adica nu accept incontinenta, incontinenta cu care ma privesti, cu care imi vorbesti, pe care o ai inefabil in ganduri si in trairi. S-ar putea sa iti iubesc haosul cu o ordine si o complicitate subinteleasa, ma intelegi?
888
Papilelor mele gustative le e dor de tine, dor de tine da, cu greu le stapanesc sa nu se dezlantuie cu termenul lor de comparatie asupra altor muritori si sa le sopteasca : Tu nu esti la fel!, Tu nu esti asa cum era! Poate nu ai crezut niciodata ca sunt dificile papilele astea, dar da, sunt niste bestii mici cu o memorie de elefant, care iti amintesc constant ca nu ai adus acasa acelasi lucru!
888
Mi-a luat mult pana sa ma horatasc sa imi scriu, da sa IMI scriu, sunt cel mai dificil si critic citittor si m-am gandit ca in public m-as putea tolera mai bine si sunt sigur ca nu as vrea sa ma denigrez in nici un fel in fata vreunei mari adunari. Incoerent? Cine esti tu sa imi spui asta? Da sunt si ce daca, ma iubesc asa cum sunt, am o relatie ce dureaza de mai bine de douazeci de ani cu mine, si da, e stabila la fel de stabila precum Turnul din Pisa. (Evident inclinarea puternica spre mine, nu spre altceva).
De ce vorbesc cu tine altfel acum? Te iau de sus? Nici pomeneala! Sunt poate cel mai umil dintre pamanteni si am mandria necesara sa recunosc asta! As vrea sa ma intelegi, ti-am mai zis, nu sa te regasesti, ci doar sa ma intelegi, iar sensul acelei intelegeri sa fie sinonim cu toleranta, nu te agita cu empatie-simpatie, e prea departe, m-ai pierdut. Ia-ma ca pe globul de Craciun, e tipator ca un prunc in brate, nu? Dar fragil si parca face sens cand e pus in brad, nu? Gusta-ma cu reticenta cu care ai bea rachiu de stridii (nu cauta ca nu exista!), miroase-ma cu curiozitatea cu care mirosi o supa crema de broccoli si accepta-ma asa cum accepti o pisica cu trei picioare. Nu vreau nimic de la tine, probabil sunt primul OM din viata ta care CHIAR nu vrea NIMIC de la tine. Cum ar fi?
888
Ascult obsesiv-compulsiv o melodie incercand sa ma regasesc in ciclicitatea cu care o ascult si eventual, sa imi sadesc o ordine interioara in ordinea cu care ascult aceeasi melodie necontenit ... ce cuvant fain, necontenit ... adica nu accept incontinenta, incontinenta cu care ma privesti, cu care imi vorbesti, pe care o ai inefabil in ganduri si in trairi. S-ar putea sa iti iubesc haosul cu o ordine si o complicitate subinteleasa, ma intelegi?
888
Papilelor mele gustative le e dor de tine, dor de tine da, cu greu le stapanesc sa nu se dezlantuie cu termenul lor de comparatie asupra altor muritori si sa le sopteasca : Tu nu esti la fel!, Tu nu esti asa cum era! Poate nu ai crezut niciodata ca sunt dificile papilele astea, dar da, sunt niste bestii mici cu o memorie de elefant, care iti amintesc constant ca nu ai adus acasa acelasi lucru!
888
Mi-a luat mult pana sa ma horatasc sa imi scriu, da sa IMI scriu, sunt cel mai dificil si critic citittor si m-am gandit ca in public m-as putea tolera mai bine si sunt sigur ca nu as vrea sa ma denigrez in nici un fel in fata vreunei mari adunari. Incoerent? Cine esti tu sa imi spui asta? Da sunt si ce daca, ma iubesc asa cum sunt, am o relatie ce dureaza de mai bine de douazeci de ani cu mine, si da, e stabila la fel de stabila precum Turnul din Pisa. (Evident inclinarea puternica spre mine, nu spre altceva).
De ce vorbesc cu tine altfel acum? Te iau de sus? Nici pomeneala! Sunt poate cel mai umil dintre pamanteni si am mandria necesara sa recunosc asta! As vrea sa ma intelegi, ti-am mai zis, nu sa te regasesti, ci doar sa ma intelegi, iar sensul acelei intelegeri sa fie sinonim cu toleranta, nu te agita cu empatie-simpatie, e prea departe, m-ai pierdut. Ia-ma ca pe globul de Craciun, e tipator ca un prunc in brate, nu? Dar fragil si parca face sens cand e pus in brad, nu? Gusta-ma cu reticenta cu care ai bea rachiu de stridii (nu cauta ca nu exista!), miroase-ma cu curiozitatea cu care mirosi o supa crema de broccoli si accepta-ma asa cum accepti o pisica cu trei picioare. Nu vreau nimic de la tine, probabil sunt primul OM din viata ta care CHIAR nu vrea NIMIC de la tine. Cum ar fi?
Ecuatie
As vrea sa ma pot deslusi cu usurinta, sa ma desfasor ca o formula matematica si sa ma reduc la absurd. Nu pot ce-mi ceri cred ca mi-a raspuns demonul meu. Suntem fascinati, ca specie, de ce nu cunoastem si posedam cu bucurie gena "conquistadorului" : femei virgine, taramuri si trairi nebanuite si neposedate de oricine altcineva. Predispozitia noastra catre nou ma sperie. Ma sperie incat imi vine sa imi arunc haina traditionalismlului si sa dansez nud in ploaia datatoare de nou si in facerea de bine stramoseasca.
888
Visam cand eram copil cum as conduce lumea, absolutism si totalitarism si in dorinta mea de a face bine si de a fii bine peste tot ignoram un lucru de baza : libertatea si dorinta si puterea de a alege si de a spune nu. Cum sa spui nu binelui universal si cum adica eu, EU, nu as sti ce e universal bine pentru tine? Dar eu vreau sa te salvez chiar daca nu ai nevoie sa fii salvat...
Ce ciudat gresit e inteleasa libertatea de exprimare. De pilda eu, acum, imi exorcizez demonii in public, si nu e frumos, nu se cade, nu asa se face ... nu?
Sunt un zeu, bine un semi-zeu ca sa nu starnesc mania celorlalti zei....dar eu in lumea mea sunt si ar trebui sa fiu si sunt un zeu! Greu de infruntat, greu de stramutat si mai presus de toate umil, recunoscandu-mi nimicnicia in fata umanitatii si infruntand-o cu curaj nevolnic, ce-i drept in fiece zi.
Scriu terapeutic, nu e pentru tine, cel ce citesti ci pentru mine, pentru a-mi pastra intreaga capacitatea de a rezona cu alti nefericiti din lumea care ma inconjoara. Nu sunt un pesimist, departe de mine acest gand, ci pur si simplu constientizez limitele umane si fizice pe care mi le autoimpun si pe care tot eu ma zbat sa le depasesc.
Oare cel mai bun contracandidat nu esti tot TU? Tu adica eu?
888
Cica a fost intrebat odata un copil daca va putea demonstra logic ca 1+1=3. E simplu, mama si tata fac un copil. Serios ca asa am aparut si eu, nu e alta formula magica si nu ar trebui sa existe. Nici o alta ecuatie nu a fost mai simplu, pur, curat si eficient demonstrata vreodata! Imi doresc mie sa nu ma pierd niciodata si sa fiu capabil sa constientizez si cand voi avea o mie de ani ca unu plus unu fac tot trei, sau patru daca cunt gemeni!
888
Visam cand eram copil cum as conduce lumea, absolutism si totalitarism si in dorinta mea de a face bine si de a fii bine peste tot ignoram un lucru de baza : libertatea si dorinta si puterea de a alege si de a spune nu. Cum sa spui nu binelui universal si cum adica eu, EU, nu as sti ce e universal bine pentru tine? Dar eu vreau sa te salvez chiar daca nu ai nevoie sa fii salvat...
Ce ciudat gresit e inteleasa libertatea de exprimare. De pilda eu, acum, imi exorcizez demonii in public, si nu e frumos, nu se cade, nu asa se face ... nu?
Sunt un zeu, bine un semi-zeu ca sa nu starnesc mania celorlalti zei....dar eu in lumea mea sunt si ar trebui sa fiu si sunt un zeu! Greu de infruntat, greu de stramutat si mai presus de toate umil, recunoscandu-mi nimicnicia in fata umanitatii si infruntand-o cu curaj nevolnic, ce-i drept in fiece zi.
Scriu terapeutic, nu e pentru tine, cel ce citesti ci pentru mine, pentru a-mi pastra intreaga capacitatea de a rezona cu alti nefericiti din lumea care ma inconjoara. Nu sunt un pesimist, departe de mine acest gand, ci pur si simplu constientizez limitele umane si fizice pe care mi le autoimpun si pe care tot eu ma zbat sa le depasesc.
Oare cel mai bun contracandidat nu esti tot TU? Tu adica eu?
888
Cica a fost intrebat odata un copil daca va putea demonstra logic ca 1+1=3. E simplu, mama si tata fac un copil. Serios ca asa am aparut si eu, nu e alta formula magica si nu ar trebui sa existe. Nici o alta ecuatie nu a fost mai simplu, pur, curat si eficient demonstrata vreodata! Imi doresc mie sa nu ma pierd niciodata si sa fiu capabil sa constientizez si cand voi avea o mie de ani ca unu plus unu fac tot trei, sau patru daca cunt gemeni!
Demoni
Mi-as crea un blog, serios ca da, sau poate, as avea suficient material introspect cat sa umplu un jurnal coerent cat de cat. Probabil ca imi e frica de respingerea celor care imi vor citi aberatiile emotionale sau, de fapt, imi e frica sa imi infrunt demonii. Pana la urma ce e asa de grozav in a face introspectie? Sa zicem ca dansez emotional cu succes cu mine, dar parca dansul nu era o competitie in sine...am nevoie de un alt cuplu eu-mine cu care sa ma masor...dar daca barometrul lor e stricat sau nu e suficient de circumspect? Oare o sa imi dau seama vreodata ce anume e defect in mine? Avem vreun mecanic in public ? Ce simplist ar fi sa deslusesti cu succes mecanica spiritului si sa ii aplici un tratament usor de deslusit de tipul : draga stimabile, trebe sa schimbi cureaua de transmisie sau pur si simplu unge-ti dracului instalatia ca transmiti mesaje gresite celor care incearca sa rezoneze cu tine ...nu esti acordat cum trebe zic!
888
Cand ma ametesc e singurul moment in care capat suficient curaj sa ma infrunt. Poate ca, de fapt, nu am demoni, poate sunt ca toti ceilalti, unic, la fel ca toti ceilalti. Alergam dupa senzatii speciale, dupa oameni unici, momente pe care dupa ce le-am trait le putem transforma in legenda...daca legenda aia ar avea demoni, multi demoni, ai mei demoni? Cum te-ai lupta cu ei? Te-ai lupta? Eu i-as lua in brate si le-as spune : Va iubesc, asa cum sunteti, sunteti ai mei, AI MEI. Sentimentul de posesivitate ar fi covarsitor si deplin intr-atat incat cei din jur, prietenii, familia si orice altceva ar deveni un organism parazitar pe care corpul meu astral l-ar respinge in favoarea demonilor dezvoltati cu lupte seculare interne...
888
Ma recitesc si ma inspaimant, vezi, ti-am zis! Nu pot sa ma infrunt, nu pot sa ma imbunez nicidecum ca sa pot fi cu adevarat bland cu mine, asa cum sunt cu ceilalti. Ma declar vehement tolerant si tin cu mandrie la chestia asta, insa nu reusesc sa gasesc aceleasi resorturi cand vine vorba de mine, matrita pe care o aplic celorlalti nu este "pupabila" cu materialul din care sunt facut eu si, inerent, sunt vesnic nemultumit, vesnic nesatisfacut de mine. Masturbarea emotionala de zi cu zi nu ma mai umple de nimic, nici macar de samanta cunoasterii. Ce usor ar fi sa ma pot rescrie, sa dau cu guma, sa dispar pentru cateva secunde insesizabile pentru umanitate si sa apar .... dar cum? Sunt nemultumit, insa asta nu ma face sa fiu taciturn. As vrea sa progresez. De fapt, stai, progresez! Unde era barometrul? Cu ce ma masuram, ca am uitat!?
Nosce te impsum este o prostie! E o calatorie in care pleci si nu te mai intorci, o relatie de lunga durata in care nu realizezi in momentul cheie ca ai devenit monogam. Cred ca in nosce te ipcum asta mi-am dezvoltat un alter ego, adica ce am vazut acolo, nu se putea decat povestit altcuiva, altcuiva la fel ca mine, adica tie, dar eu sunt tu, deci ma intelegi?
As vrea sa zabovesti o secunda seculara cat sa pot sa fiu TU, sa traiesc si retraiesc ce ai trait TU, sa ma regasesc in tine si totusi nu, sa pot gandi lesne "ce bine ca nu", "ce mirare ca da". Sa iti violez cele mai intime trairi ca si cum te-as fi tinut de mana cand, sa ma scald in esecurile tale, sa iti imbrac pielea si sa o port cu mandrie, sa pot sa iti degust bucuriile ca pe un pahar de vin, sa ma uit prin ochii tai si sa iti vad viata ca peisajele pe care le vezi cand te dai cu trenul si sa ma miste nimicurile care te fac sa iti tremure buza de jos asa cum un marinar se bucura cand vede pamantul dupa luni intregi petrecute in deriva pe ocean. As vrea sa te port!
888
Cand ma ametesc e singurul moment in care capat suficient curaj sa ma infrunt. Poate ca, de fapt, nu am demoni, poate sunt ca toti ceilalti, unic, la fel ca toti ceilalti. Alergam dupa senzatii speciale, dupa oameni unici, momente pe care dupa ce le-am trait le putem transforma in legenda...daca legenda aia ar avea demoni, multi demoni, ai mei demoni? Cum te-ai lupta cu ei? Te-ai lupta? Eu i-as lua in brate si le-as spune : Va iubesc, asa cum sunteti, sunteti ai mei, AI MEI. Sentimentul de posesivitate ar fi covarsitor si deplin intr-atat incat cei din jur, prietenii, familia si orice altceva ar deveni un organism parazitar pe care corpul meu astral l-ar respinge in favoarea demonilor dezvoltati cu lupte seculare interne...
888
Ma recitesc si ma inspaimant, vezi, ti-am zis! Nu pot sa ma infrunt, nu pot sa ma imbunez nicidecum ca sa pot fi cu adevarat bland cu mine, asa cum sunt cu ceilalti. Ma declar vehement tolerant si tin cu mandrie la chestia asta, insa nu reusesc sa gasesc aceleasi resorturi cand vine vorba de mine, matrita pe care o aplic celorlalti nu este "pupabila" cu materialul din care sunt facut eu si, inerent, sunt vesnic nemultumit, vesnic nesatisfacut de mine. Masturbarea emotionala de zi cu zi nu ma mai umple de nimic, nici macar de samanta cunoasterii. Ce usor ar fi sa ma pot rescrie, sa dau cu guma, sa dispar pentru cateva secunde insesizabile pentru umanitate si sa apar .... dar cum? Sunt nemultumit, insa asta nu ma face sa fiu taciturn. As vrea sa progresez. De fapt, stai, progresez! Unde era barometrul? Cu ce ma masuram, ca am uitat!?
Nosce te impsum este o prostie! E o calatorie in care pleci si nu te mai intorci, o relatie de lunga durata in care nu realizezi in momentul cheie ca ai devenit monogam. Cred ca in nosce te ipcum asta mi-am dezvoltat un alter ego, adica ce am vazut acolo, nu se putea decat povestit altcuiva, altcuiva la fel ca mine, adica tie, dar eu sunt tu, deci ma intelegi?
As vrea sa zabovesti o secunda seculara cat sa pot sa fiu TU, sa traiesc si retraiesc ce ai trait TU, sa ma regasesc in tine si totusi nu, sa pot gandi lesne "ce bine ca nu", "ce mirare ca da". Sa iti violez cele mai intime trairi ca si cum te-as fi tinut de mana cand, sa ma scald in esecurile tale, sa iti imbrac pielea si sa o port cu mandrie, sa pot sa iti degust bucuriile ca pe un pahar de vin, sa ma uit prin ochii tai si sa iti vad viata ca peisajele pe care le vezi cand te dai cu trenul si sa ma miste nimicurile care te fac sa iti tremure buza de jos asa cum un marinar se bucura cand vede pamantul dupa luni intregi petrecute in deriva pe ocean. As vrea sa te port!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)