vineri, 10 mai 2013

A+B=Love

Oare cuvantul "perfect" crede despre sine ca este atotputernic si atoatestiutor intr-atat incat sa aiba vaga iluzie ca ar putea accede cu usurinta spre perfectiune? Oare perfectul este perfect in toata perfectiunea-i? Te sfidez sa imi raspunzi, sa cauti inlauntrul tau un resort pe care sa il folosesti asa cum foloseai lacrimile cand erai mica sa primesti ce vrei.

Orice poveste buna (de parca as scrie la intamplare si tu citesti chestii intamplatoare din intamplare pentru ca mintea ta nestatornica nu stie sa discearna intre ce ii trebuie si ce vrea) trebuie sa aiba la baza o ecuatie, un bine versus rau egal love, un frumos versus urat egal povata sau morala, un drept versus un zmeu egal poveste...Eu ar trebui sa te invat pe tine ceva si invatandu-te pe tine sa ma invat pe mine (Docendo discimus), insa dintre noi doi - eu Povestitor si tu Cititor ar trebui sa iti spun de la inceput, daca nu ti-ai dat seama deja, ca eu sunt cel slab. Nu stiu daca stiai, dar in vreme de razboi, cei slabi cu darul talmacirii limbii erau lasati in urma, acasa, ca sa poata relata cu acuratete si dar de trubadur pataniile vajnice si demne de cantari afar'din'lumea'asta ale celor viteji, unsi cu toate cele care aveau sa modifice fata hada a lumii si deci, sa scrie cu sange istoria pe peretii unei pesteri memorabile.

                                                                    888

Vezi tu, eu incerc sa te sensibilizez insa nu as vrea sa fie precum un masaj tantric facut unui crocodil, ci as vrea sa apelez la elasticul mintii tale si sa il intind pana dincolo de marginile pe care le poti tu percepe momentan, ale lumii materiale, dragul meu mercantil si nu o spun cu rautate, lasa-ti pielea, precum ruga-te-am deja deunazi pe mainile mele dibace pentru a te pune in legatura cu misticile seve care leaga lumea pe care o vezi de ...cealalta, cea in care credeai cand erai mic si cand ti-era frica de ce este sub pat, in dulap sau in coltul intunecat al camerei in care dormeai, de zgmotul pe car eil facea mobila, cand mama iti spunea ca totul este viu si deci copacul crestat de prea-tanar sa devina biblioteca in sufrageria ta inca mai ofteaza de dorul padurii lasate in urma.

totul e poveste, ti-am mai spus, tu esti o poveste...mi-o spui?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu